Păianjenul cu pânză-pâlnie este denumirea folosită pentru mai multe specii australiene care își construiesc adăposturi din mătase sub forma unui tunel îngust.
Cel mai cunoscut reprezentant este păianjenul cu pânză-pâlnie din Sydney, Atrax robustus, considerat important din punct de vedere medical din cauza veninului său puternic. Deși reputația sa provoacă teamă, acest păianjen nu vânează oameni și mușcă în special atunci când se simte amenințat.
Cum arată păianjenul cu pânză-pâlnie
Atrax robustus are un corp robust, lucios, colorat de obicei în negru, maro foarte închis sau brun. Partea anterioară a corpului este netedă și strălucitoare, iar picioarele sunt puternice. Masculii și femelele pot avea dimensiuni diferite, însă exemplarele adulte sunt suficient de mari pentru a fi observate cu ușurință.
Colții sunt orientați aproape paralel și pot pătrunde prin piele. Când se simte în pericol, păianjenul își ridică partea din față a corpului, expune colții și adoptă o poziție defensivă. Acest comportament este un avertisment clar că animalul nu trebuie atins.
De ce construiește o pânză în formă de pâlnie
Pânza nu este folosită pentru capturarea insectelor în aer. Păianjenul sapă un adăpost în sol, sub pietre, bușteni sau în crăpături, apoi îl căptușește cu mătase. Intrarea se îngustează către interior, având aspectul unei pâlnii.
Din jurul adăpostului pornesc fire de alarmă. Când un gândac, un miliped, un mic șopârlar sau alt animal atinge aceste fire, păianjenul simte vibrațiile, iese rapid și capturează prada. După atac, se retrage în tunel pentru a se hrăni.
Unde trăiește Atrax robustus
Păianjenul cu pânză-pâlnie din Sydney preferă locurile răcoroase, umede și protejate. Poate fi găsit în păduri, sub lemne căzute și pietre, dar și în grădini, grămezi de compost, spații de sub case sau ziduri de piatră.
Masculii părăsesc uneori adăposturile și se deplasează în căutarea femelelor, mai ales în perioadele calde și umede. Din acest motiv pot ajunge accidental în garaje, încălțăminte, curți sau piscine. Ei pot supraviețui mai multe ore în apă, motiv pentru care un exemplar găsit într-o piscină nu trebuie considerat mort.
Cât de periculoasă este mușcătura
Veninul poate afecta rapid sistemul nervos. Printre simptome se numără durerea locală, furnicăturile în jurul gurii, transpirația abundentă, salivația excesivă, durerile abdominale, contracțiile musculare, confuzia și dificultățile de respirație. În cazurile grave, manifestările pot apărea la numai câteva minute după mușcătură.
Nu toate mușcăturile produc o intoxicație severă, însă orice suspiciune trebuie tratată drept urgență medicală. Administrarea antiveninului și îngrijirea spitalicească au redus considerabil riscul de deces.
Primul ajutor după o posibilă mușcătură
Persoana afectată trebuie să rămână întinsă și nemișcată, iar serviciile de urgență trebuie contactate imediat. Dacă mușcătura este pe un braț sau pe un picior, se recomandă aplicarea unui bandaj compresiv și imobilizarea membrului, fără oprirea completă a circulației.
Rana nu trebuie tăiată, arsă sau aspirată. De asemenea, păianjenul nu trebuie capturat cu mâna, deoarece există riscul unei noi mușcături. Cea mai sigură metodă de prevenire este verificarea încălțămintei, folosirea mănușilor în grădină și evitarea introducerii mâinilor în spații întunecate.
