Parintii hiperprotectori dezvolta, in general, copiilor un comportament inadecvat. In cele mai multe cazuri, acestia nu sunt capabili sa se apere singuri. Prin urmare, sunt limitati in rezolvarea propriilor probleme zilnice in scoala sau in alte contexte.
Aceasta limitare in procesul lor de dezvoltare inseamna ca devin:
- nesiguri pe ei;
- neputinciosi in luarea deciziilor;
- intoleranti la frustrare;
- nu iau decizii in mod independent;
- nu stiu riscurile si le este greu sa stabileasca relatii risc-oportunitate;
- sunt stresati de presiunea continua a parintilor;
- lipsa empatiei in relatiile cu ceilalti;
- in cele din urma, le este greu sa inteleaga relatia dintre succes si recompensa.
Copiii au nevoie de parintii lor pentru a le oferi dragoste, respect si protectie . Intr-adevar, adultii trebuie sa fie ghidul lor si sa ii pastreze in siguranta, fericiti si sanatosi. In plus, parintii trebuie sa invete instrumentele emotionale de baza necesare pentru rezolvarea problemelor si conflictelor care vor aparea in timpul vietii.
Pe de alta parte, adultii trebuie sa poata stabili limite pentru copiii lor. De asemenea, acestia trebuie sa le permita copiilor lor sa greseasca si sa ia decizii. In acest fel, le incurajeaza stima de sine si increderea in ei. Prin urmare, trebuie sa se ia in considerare importanta pentru copii de a-si dezvolta propria personalitate, de a descoperi gusturile si aversiunile. Au nevoie de spatiu pentru a creste si pentru a deveni adulti responsabili.
Pentru toate acestea, parintii trebuie sa evite stilurile parentale autoritare si permisive. Chiar daca inca se gandesc la bunastarea generala a copiilor lor, este esential sa invete sa nu puna prea multa presiune asupra lor sau sa ii rasfete prea mult.
In cele din urma, aceasta supraveghere constanta a copiilor nu le va garanta acestora o viata perfecta. Trebuie sa li se permita sa creasca si sa se dezvolte ca indivizi pentru a avea o viata fericita si de succes.
